Intr-o lume fotbalistică „murdara”, urata, mizera, dominată de non-valori, fara suporteri, avem nevoie de simboluri si caractere.
Orice echipa a avut la un moment dat, un simbol, un capitan in adevaratul sens al cuvantului. Ne uitam cu respect si admiratie la Francesco Totti si la cei 40 de ani ai sai cum trage Roma dupa el, sau la Buffon cum plange dupa un meci pierdut, ne uitam pana acum ceva ani la Gerrard, Lampard si Puyol cum dovedeau fler si dragoste pentru culorile echipelor unde „dirijau orchestra”.
Si fotbalul romanesc a avut simboluri; si fotbalul Brailean a avut simboluri… Si iata ca dupa ce ii priveam cu emotie pe Grigore „Primarul” Traian, pe Darie, pe Bratianu, pe Bulancea sau Petrache, la Braila iese o raza de speranta… o raza de simbol, un om cu un caracter aparte, cu ambitie si dorinta sa scoata Braila din anonimat. Un fotbalist adevarat, care s-a lansat spre fotbalul mare de la Braila, si care ne-a ajutat si pe noi sa iesim din anonimatul Diviziei C in anul 2000.
Si iata-l revenit pe teren la 38 de ani ai sai, zburdand pe teren, trist, „ofticat”, suparat si ingandurat ca nu a reusit sa redebuteze cu o victorie; un om care si-a incalcat propria hotarare, care a facut un compromis pentru Braila, pentru noi, pentru voi. Un om care a evoluat in Champions League a ales sa ajute Braila si noi ii multumim.
De asta are nevoie si fotbalul romanesc, de simboluri, de oameni de caracter, nu de „pitipoance” cu ghete roz!
Braila suntem noi 